Despre mine.

Eu sunt o mare nesimtita, nu prea imi pasa de oameni si cand imi pasa nu ar trebui sa-mi pese.

.

O durea, dar n-ar fi recunoscut niciodata.
Mergea pe strazi izbindu-se de oameni, lasandu-si lacrimile sa cada pe asfalt, cu parul in bataia vantului.
Era incaltata cu balerinii de panza pe care-i cumparase cu el si cu rochia de in pe care el i-o sifonase de atatea ori cu imbratisari calde. Avea pe gat un semn lasat de buzele lui, avea in ureche cuvintele lui, avea in suflet sufletul lui.
Si totusi, plecase.
Si nici nu stia de ce, nu stia unde mergea.
Spera doar ca el s-o gaseasca inainte sa fie prea tarziu.
Il iubea mai mult ca oricand.
Acum, cand il parasise.
Era cea mai trista dimineata din viata ei.

.

Se ridica cu greu si dadu intr-o parte perdeaua portocalie. Se stramba cand lumina soarelui ii lovi ochii si se aseza inapoi pe pat.

Privea tavanul dezorientat, scarbit, speriat, ametit, nesigur, trist. Nu stia ce sa faca.
Chiar trebuise ca ea sa plece asa?
Pe neasteptate, fara sa-si ia adio?
Strangea inca in mana stanga bratara ei de argint cu mici randunele. Era tot ce mai avea acum. Asta si dezamagirea.
Ochii lui albastri se inchisera pentru cateva clipe. Clipi din nou. Se lupta si cu somnul. Noptile nedormite si pline de vise fara sens ii pictasera pe fata cearcane.
Era pustiit.

.

-Te prind eu, a strigat scapandu-si un ranjet.
-Nu prea cred, se auzi o voce de dupa pat urmata de un chiot scurt, ca de copil mic.
El merse cu pasi usori si calculati si se apleca. Se uita dupa pat si zambi.
-Iesi de-acolo.
-Nu vreau, de ce sa ies? O sa ma gadili iar.
-Nu, scuze, promit ca n-o sa te gadil, se ruga el pe un ton dulce.
-Bine.Sau... de fapt...
-De fapt ce?
-Ma mai gandesc.
El se apleca si o apuca de sub brate. O ridica in aer, ca si cum ar fi fost doar o fetita mica si o invarti de cateva ori. Ea radea. O aseza pe pat, langa el, si se lasara amandoi pe spate. Tatuajul ei, mica steluta multicolora de pe gat era ascunsa printre firele portocalii de par. El o privea aproape fascinat, la fel cum o facea de fiecare data.
Se apropie usor de ea si ii atinse buzele tremurande si moi. Ea se retrase si il privi adanc, trecand din ochii lui caprui direct in sufletul lui.
-Ce simti acum? Il intreba.
-Simt ca tocmai a rasarit soarele.
Ea se uita pe fereastra.
-Nu,nu acolo, spuse el razand. Aici, si isi atinse partea stanga a pieptului.
Zambetul ei cald fu inundat de soarele diminetii tarzii de afara.
Se iubeau.