.

Se ridica cu greu si dadu intr-o parte perdeaua portocalie. Se stramba cand lumina soarelui ii lovi ochii si se aseza inapoi pe pat.

Privea tavanul dezorientat, scarbit, speriat, ametit, nesigur, trist. Nu stia ce sa faca.
Chiar trebuise ca ea sa plece asa?
Pe neasteptate, fara sa-si ia adio?
Strangea inca in mana stanga bratara ei de argint cu mici randunele. Era tot ce mai avea acum. Asta si dezamagirea.
Ochii lui albastri se inchisera pentru cateva clipe. Clipi din nou. Se lupta si cu somnul. Noptile nedormite si pline de vise fara sens ii pictasera pe fata cearcane.
Era pustiit.