.

O durea, dar n-ar fi recunoscut niciodata.
Mergea pe strazi izbindu-se de oameni, lasandu-si lacrimile sa cada pe asfalt, cu parul in bataia vantului.
Era incaltata cu balerinii de panza pe care-i cumparase cu el si cu rochia de in pe care el i-o sifonase de atatea ori cu imbratisari calde. Avea pe gat un semn lasat de buzele lui, avea in ureche cuvintele lui, avea in suflet sufletul lui.
Si totusi, plecase.
Si nici nu stia de ce, nu stia unde mergea.
Spera doar ca el s-o gaseasca inainte sa fie prea tarziu.
Il iubea mai mult ca oricand.
Acum, cand il parasise.
Era cea mai trista dimineata din viata ei.