.

-Te prind eu, a strigat scapandu-si un ranjet.
-Nu prea cred, se auzi o voce de dupa pat urmata de un chiot scurt, ca de copil mic.
El merse cu pasi usori si calculati si se apleca. Se uita dupa pat si zambi.
-Iesi de-acolo.
-Nu vreau, de ce sa ies? O sa ma gadili iar.
-Nu, scuze, promit ca n-o sa te gadil, se ruga el pe un ton dulce.
-Bine.Sau... de fapt...
-De fapt ce?
-Ma mai gandesc.
El se apleca si o apuca de sub brate. O ridica in aer, ca si cum ar fi fost doar o fetita mica si o invarti de cateva ori. Ea radea. O aseza pe pat, langa el, si se lasara amandoi pe spate. Tatuajul ei, mica steluta multicolora de pe gat era ascunsa printre firele portocalii de par. El o privea aproape fascinat, la fel cum o facea de fiecare data.
Se apropie usor de ea si ii atinse buzele tremurande si moi. Ea se retrase si il privi adanc, trecand din ochii lui caprui direct in sufletul lui.
-Ce simti acum? Il intreba.
-Simt ca tocmai a rasarit soarele.
Ea se uita pe fereastra.
-Nu,nu acolo, spuse el razand. Aici, si isi atinse partea stanga a pieptului.
Zambetul ei cald fu inundat de soarele diminetii tarzii de afara.
Se iubeau.